Zâmbet

Dimineața, ma privesc in oglindă… totul e ok, insa lipsește ceva: zâmbetul pe care l-am lăsat seara, pe marginea oglinzii. Il iau cu grija si il fixez cu atenție in colțul buzelor.

Imi doresc ca într-o zi sa prindă rădăcini si seara, înainte de culcare, sa nu mai pot sa il desprind de la locul său; să rămân asa, zâmbind ; să vorbesc zâmbind, să plâng zâmbind, să ma gândesc la tine zâmbind.

Știu, lumea ar privi-o ca pe o nebunie pasageră, eu as privi-o ca pe o nebunie iremediabila….nebună de tine, nebună de noi,nebună de viață…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s