Zbor spre nicăieri

/Sunt ca o pasăre care zboară, solitară , spre nicăieri. Ploaia rece imi uda aripile, vantul încearcă sa-mi devieze traiectoria, dar eu încăpățânata, continui sa zbor…. sa zbor spre nicăieri… Cred ca am pornit cu speranța sa te regăsesc, acela care ai fost cândva, sa regasesc povestea noastră, sa ma regăsesc pe mine însămi, amintirile… Nu știu dacă ma voi întoarce fiindcă nu stiu unde ma aflu.

Stiu ca undeva, in inaltul cerului, tu, solitar, ma cauti, printre ploi si vânt, si ma strigi, dar nu te aud. Sunt departe dragul meu, m-ai lăsat sa sufăr, m-ai lăsat sa plâng, m-ai lăsat sa plec. Si am plecat pentru ca era prea târziu sa mai salvam ceva, pentru ca in zborul nostru, aveam destinații diferite.

Urmeaza-ti calea, nu mă mai cauta . Nu te-am făcut fericit înainte, nu știu dacă as putea sa o fac acum.

Doar gândurile noastre se mai întâlnesc uneori, cu sau fără voia noastră si zburda împreună, jucăușe printre amintiri.

Însă eu zbor… zbor spre nicăieri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s