Timpul…tic-tac tic-tac

Cand ai vorbit cu tine ultima data sa vezi cum mai esti, ce mai simti, sa verifici unde au aparut fisuri?

Ai incercat sa te opresti, sa-ti tii respiratia si sa plonjezi in privirea care te fixeaza in oglinda?

Ai incercat, atunci cand iti bei cafeau dimineata, sa nu privesti ecranul telefonului ci sa iti spui ca vei avea o zi minunata si sa privesti albastrul cerului?

Cautam mereu raspunsuri, insa fara sa ne punem intrebari. Cica timpul le rezolva pe toate. Oare timpul asta chiar le rezolva pe toate? Si ce facem atunci? Stam si asteptam?

Poate ai nevoie de tine uneori si nu realizezi cat de mult te poti ajuta. Un simplu gand pozitiv, un zambet in oglinda, indiferent cate riduri iti apar in acel moment si iti incepi ziua, optimist.

Timpul ne depaseste de fiecare data, fara sa reusim sa il oprim. Asa ca nu avem decat sa profitam de tot ce ne ofera el: clipa. Acel moment care dureaza doar o secunda, poate doua dar care iti poate schimba viata, te face sa razi sau sa plangi, sa iei o decizie importanta, sa spui da sau nu.

Avem uneori impresia ca nu mai avem timp sa ne privim, sa vorbim, sa ne intelegem. Dar oare chiar e vorba de timp sau e doar o scuza? Poate nu mai avem rabdare de toate astea. Oare timpul trece repede pe langa noi sau de fapt noi trecem pe langa el indiferenti, siguri de noi si increzatori?

Cine nu a incercat sa se lupte cu timpul? Sa caute o solutie miracol sa il incetineasca, sa il opreasca sau sa il grabeasca. Cine nu si-a dorit macar o data in viata sa dea timpl inapoi? Daca ai fi putut da timpul inapoi, nu ai fi cel de azi. Acel om pe care greutatile l-au invatat sa lupte cu propriile frici si slabiciuni, sa inteleaga mesajele din privirile oamenilor, sa se bucure de soare, de ploaie, de o carte buna si un pahar de vin, sa scrie vrute si nevrute pe o coala de hartie, sa se simta om mare la munca sau un copil pe malul marii.

Sa nu acuzam timpul ca trece prea repede. De noi depinde cat de frumos traim fiecare clipa pe care o culegem pe campul vietii noastre. Atunci cand privim in urma sa nu spunem „cat de tanar si frumos eram” ci „cate amintiri frumoase, cate vise si fapte bune am realizat”.

Priveste-ti sufletul, da-ti la o parte parul alb care iti acopera ridurile de pe frunte, zambeste cu drag de tine si de cei pe care ii iubesti, de povestea pe care ai scris-o pe parcursul vietii tale si cu oamenii pe care i-ai lasat sa intre in viata ta.

Tic-tac tic-tac…

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s