Am decis

Am decis sa ma opresc cateva clipe si sa ma gandesc la mine, la tine, la noi. Sa ma opresc, sa inchid ochii, sa ignor lumea agitata din jurul meu si zgomotele din ce in ce mai acute. Vreau sa ma las purtata de aceea indiferenta care uneori imi face atat de bine, de aceea liniste asurzitoare in care chiar poti comunica cu propriile ganduri . Sa nu mai imi fac griji ca timpul alearga in continuare ca un nebun, ca ploua sau mai imi raman atatea de facut pe ziua respectiva. De ce sa alerg in acelasi ritm si in aceeasi directie cu restul lumii?

Am decis sa ma opresc pentru a imi deschide sufletul, ca pe o carte, sa il rasfoiesc si sa te caut in fiecare fraza, in fiecare cuvant, in fiecare litera. Te-am lasat sa intri in sufletul meu, sa te ratacesti si sa te pierzi prin el. Aveai nevoie de timp sa il descoperi.

Am decis sa ma opresc din cursa nebuna de zi cu zi si sa te caut prin coridoarele intortocheate ale sufletului meu. Nu vreau sa gasesti durerea care se ascunde in el, temerile, dezamagirile. Te zaresc in departare, ocupat sa intelegi ceea ce tocmai ai descoperit. Zambesti, apoi brusc devii serios, incurcat. Stiam ca nu iti va fi usor sa-l intelegi, sa-l accepti.

Iti ating mana incetisor si imi lipesc fruntea calda de umarul tau. „Sunt aici…” iti soptesc. „Hai sa mergem”. Privesc in urma noastra si vad singuratatea care ne urmeaza, increzatoare. Ii zambesc timid, sa o asigur ca prezenta ei nu ma deranjeaza si te strang puternic de mana. Ma privesti intrebator si te las sa plonjezi in lacrimile din ochii mei; lacrimi calde….lacrimi de fericire….ca sunt, ca esti, ca suntem…..