Trenul vieții

Am urcat in primul tren care a ajuns în gara… fără sa ma intereseze destinația. Voiam sa plec cât mai departe. Cu pași mărunți avansam dintr-un vagon in altul, fără sa găsesc un loc liber.

Un loc, la geam, era neocupat. M-am așezat sfioasa, fără sa privesc ceilalți călători. Nu ma interesa cine erau, unde mergeau… nu cunoșteam nici măcar destinația mea. Cu fruntea lipită de geamul prafuit priveam peisajul care trecea cu rapiditate prin fața ochilor mei și oameni al căror chip il vedeam o fracțiune de secundă… o lume străină mie, pe care nu o puteam atinge, ce apărea si dispărea… eram un spectator, atâta tot…

In nici o gară nu am avut curajul sa cobor. Imi spuneam mereu ca o voi face la următoarea gară, dar de fiecare dată rămâneam nemișcata, privindu-i pe cei din jur cum urcă si coboară într-o grabă amețitoare, preocupați de propriile bagaje. Am închis ochii si mi-am dorit ca atunci când ii voi deschide, sa nu mai existe nimeni in jurul meu, să călătoresc singură in trenul spre necunoscut, să pot alerga liberă, ca un copil nebunatic, prin vagoane.

M-am ridicat, ținând strâns la piept mica valiză in care, la plecare, am înghesuit in grabă câteva amintiri plăcute, speranțe, sentimente, gânduri si am coborât încrezătoare din tren. Întotdeauna mi-am ascultat instinctul așa că am ales această gară.

Am privit zâmbind trenul care se îndepărta lent, obosit parca de povara pe care o purta cu el. Locul meu, de la geam, ramase neocupat. Doar intr-un colț, o valiză, uitată intenționat, trăda prezența mea acolo cu câteva minute înainte… o valiză care ducea spre o destinație necunoscută frici si dezamăgiri, tristețe si disperare.

Singură, pe peronul pustiu, m-am așezat pe băncuța din lemn, am închis ochii si am lăsat razele soarelui sa imi învăluie chipul. Acum știam cu exactitate ce destinație va avea trenul in care urma să urc, iar bagajul ce îl purtam era mult mai ușor si tot ce conținea era frumos si bun.

Pe peron, mă vei aștepta, mă vei lua de mână si vom înainta cu pași siguri, lăsând in urma noastră oameni obosiți si reci, încărcați de bagaje grele si inutile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s