Ma întreb daca este o noua farsă al destinului. Il privesc, suspicioasa, cu ochi intrebatori. Am intrat in jocul lui de atâtea ori, m-am luptat si chiar dacă nu am învins de fiecare dată, am învățat mereu ceva din eșecuri. Atunci, mi se părea o luptă grea, acum o experienta in plus.
Știai că am fost pe drumuri paralele dar ne-am ținut mereu de mână? Mi-ai luat de atâtea ori sufletul între palme, l-ai încălzit, l-ai pus cu grijă la locul lui si ai plecat. Ne-am cautat mereu din priviri sa ne asiguram ca suntem bine, după care fiecare a pornit pe drumul său.
Știai că am rătăcit, fiecare intr-un colț al lumii, intre singurătate si aventură, intre speranță si deznădejde, eșecuri si împliniri ?
Într-o zi, ai bătut la ușa vieții mele când mă așteptam mai puțin. Ți-am deschis si te-am privit cu drag, ca de fiecare dată, însă nu intelegeam dacă vrei sa treci pragul sau nu. Jocul cu singurătatea se terminase pentru amândoi. Ai trecut pragul timid si ai întins brațele spre mine, zâmbind. Ne-am ținut strâns multă vreme, fără sa ne vorbim, doar să simțim. Să ne ascultăm bătăile inimii, să descoperim ce avem in suflete, pe urmă am pornit pe un nou drum, împreună, de această dată.
Știai că trebuie să ne ținem strâns de mână, să nu ne pierdem? In urma noastră ușa a rămas deschisă. Singurătatea, in prag, neclintită, ne privește și așteaptă ca unul dintre noi să se întoarcă.
Știai că alături de tine sunt fericită si că nu vreau sa ma întorc din drum? Te strâng puternic de mână si nu voi ceda strânsoarea doar dacă imi vei cere asta.
Știai că…
soapte 